Slăbiciune mentală, dezamăgire totală!

decembrie 15, 2013 in Handbal

Handbalistele „tricolore” au crezut că doar prezența la meciul cu Polonia le va aduce calificarea în „sferturile” CM din Serbia.

Handbalistele „tricolore” au crezut că doar prezența la meciul cu Polonia le va aduce calificarea în „sferturile” CM din Serbia. S-au înșelat!

Nu mai încape nicio îndoială că la sporturile de echipă există mari probleme ce țin de mentalitate. Naționala feminină de handbal și-a bătut joc de munca și de rezultatele realizate la Mondial fiind eliminată, în „optimi”, de Polonia. O rușine imensă mai ales că, la un moment dat, „tricolorele” au condus chiar și cu cinci goluri. Dar așa suntem noi, românii. Ne vedem prea repede cu saci-n căruță și credem că nimic nu mai poate schimba normalitatea. Din cauza mentalității rigide. În repriza secundă, timp de nouă minute, fetele noastre au uitat să dea gol și le-au băgat pe poloneze în cărțile calificării. Suficient ca să năruiască toate visele la medalii. Mental au fost praf, iar dezamăgirea cât cuprinde. Mentalitatea constă, de fapt, într-un set de convingeri despre propria persoană și despre însușirile noastre cele mai importante. În sport, cine nu crede în ele pățește rușinea trăită de handbaliste la Campionatul Mondial!

Fetele de la handbal au ratat calificarea în „sferturile” Mondialului găzduit de Serbia. Victoria în fața Ungariei a avut efect de bumerag. Handbalistele antrenate de Gheorghe Tadici au crezut că sunt mari și tari. De aceea au luat la mișto meciul cu Polonia. Și au pierdut! 🙁
Înainte de meci, interul stânga al naționalei, Luciana Marin, declara cu zâmbetul pe buze: „Fără teama de a greşi, eu spun că putem trece cu uşurinţă de Polonia”. Uite că a greșit, iar încrederea oarbă în ideea că numele și palmaresul țin loc de goluri le-a costat scump pe „tricolore”.
La echipe, sportul românesc are o mare problemă. Indiferent de disciplină. Nu există o mentalitate de învingător și nici pregătirea care poate s-o construiască. Din acest motiv apar „scurtcircuite” de genul celui cu Polonia. Eșecuri care înseamnă dezamăgire, resurse irosite, palmares șifonat și multă rușine.
În acest ritm nu se mai poate continua. Măcar la nivelul echipelor naționale se impune cooptarea unor psihologi specializați în sport. E păcat că munca de luni și luni, de ani și ani se năruie instantaneu. Din prostie, nu din alt motiv!