Performanța? Să îndrăznești să ai visuri mari!

decembrie 23, 2015 in Tenis

Numărul medaliilor sau trofeelor câștigate arată valoarea sportivilor dar și a celor care îi antrenează zi de zi. Ce ne așteaptă în 2016?

Numărul medaliilor sau trofeelor câștigate arată valoarea sportivilor dar și a celor care îi antrenează zi de zi. Ce ne așteaptă în 2016?

Cine luptă poate să piardă, cine nu luptă a pierdut deja! Pare un clișeu dar nu e deloc așa. În sportul de performanță atitudinea pozitivă poate depăși bariere incredibile. Fetele de la handbal au dovedit asta prin bronzul câștigat la Mondialele din Danemarca. Jucătorii Stelei au avut evoluții excelente sub comanda antrenorului Reghecampf. Exemplele pot continua. Ideea este că fără atitudine, fără dorința de a lupta până la ultima picătură de energie nu se pot realiza lucruri importante în sport. Și nu numai. O temă ce ține de latura psihologică a individului. Se poate corecta, în anumite situații, dar o educație pozitivă pornește din familie, din școală. Aici trebuie lucrat. La dorința copiilor de a deveni cei mai buni. Când nu se vor mai lua scutiri nașpa pentru ora de sport, când copiii noștri vor da năvală la competiții șansele de a avea rezultate istorice va crește exponential!

Am mai spus-o și o repet: bronzul mondial al fetelor de la handbal reprezintă borna „zero” pentru sporturile de echipă din România. Diferențele de valoare, de bugete, de pregătire pot fi diminuate sau chiar anulate prin atitudine, prin luptă totală pentru fiecare minge, secundă de secundă, minut de minut. Mai pe direct, să te ții scai de adversar.
În afară de handbaliste, un exemplu la zi este echipa Stelei. O trupă care ajunsese un fel de ciuca bătăilor s-a schimbat total după venirea antrenorului Laurențiu Reghecampf. Credeți că le-a pus jucătorilor alte picioare? Nu. Reghe a lucrat la mentalitate, le-a (re)transmis bucuria de a juca fotbal, le-a redat încrederea.
Unii zâmbesc atunci când vine vorba de atitudine. Cred că doar valoarea face diferența în sport. Teoretic, așa stau lucrurile. Practic, dăruirea totală poate da peste cap cele mai sigure ierarhii. Fenomenul este și mai vizibil în cazul sporturilor de echipă. Unitatea grupului poate declanșa energii nebănuite, lianturi uimitoare, rezultate de senzație.
Cum vă explicați că handbalistele au făcut meciuri senzaționale în fazele superioare după prestații mai puțin convingătoare în grupă? Teama de adversar și perspectiva unui succes istoric au generat o stare motivațională nebănuită. Așa s-a întâmplat cu Brazilia, apoi cu Danemarca, la fel cu Norvegia, în finala mică cu Polonia.
Valabil și pentru EURO 2016. Mulți îi văd pe „tricolori” la coada grupei. Carne de tun pentru Franța și Elveția. Oare? Tocmai renumele acestor adversari, tocmai statutul de „cenușăreasă”, tocmai postura de „învinsă din start” poate transforma naționala României într-o echipă de temut. Presiunea este pe umerii Franței, ai Elveției. Dacă elevii selecționerului Anghel Iordănescu vor juca și cu sufletul există șanse mari ca „tricolorii” să scrie o nouă pagină de istorie pentru fotbalul românesc. Una frumoasă!