Ne-am spart dinţii în „portocale”

octombrie 17, 2012 in CM 2014 - Brazilia

Craig Thompson, un arbitru ciudat rău. Cu olandezii a fost „latin” şi le-a dat toate faulturile când erau atinşi, cu noi a fost „anglo-saxon” şi ne-a taxat la fiecare contact!

Când pierzi supărarea e mare. Mă aşteptam la un meci imposibil cu „batavii” dar nici chiar aşa. Un 1-4 acasă, chiar şi cu Olanda, e greu de digerat. Şi totuşi sunt lucruri ciudate. Un arbitru scoţian, Craig Thompson, care numai britanic n-a fost. La olandezi le-a dat fault ori de câte ori erau atinşi, la noi se făcea că plouă şi lăsa jocul să continue. Nici măcar penalty nu ne-a dat când Adi Popa a fost trântit în careu. Ca să nu mai zic de offside-ul de la golul patru. Mie aşa mi s-a părut. Pur şi simplu, „cocostârcul” Craig a rostogolit „portocalele” peste noi. Inevitabil, ne-am spar dinţii în ele. Deşi scorul este unul dezastruos, România a avut destule momente bune. Pe astea trebuie să le multiplice „tricolorii” dacă vor să se bată cu Ungaria, naţionala-surpriză intrată în cursa calificării.

Cu riscul de a-i nemulţumi pe unii spun că naţionala nu a fost aşa de catastrofală precum scorul. Până la urmă aceasta este valoarea fotbalului românesc şi nu puteam scoate mai mult din confruntarea cu o echipă care (re)devine mare. Dacă scorul rămânea 1-2 la pauză altfel se juca în cel de-al doilea mitan. Aşa, ne-au făcut praf!
De joc nu spun prea multe decât că am încercat să ne apropiem de valoarea Olandei. Dar în zadar. Am avut şi ghinionul unui arbitraj ostil care a amplificat diferenţa. Acest Craig Thomson arăta pe faţă ce vrea să facă, iar restul n-a fost decât o derulare logică a unor evenimente cu final cunoscut. De meditat pentru ce va urma mai departe. Dacă ne mai trimite UEFA doi „fluieraşi” ca ăsta, în „dubla” cu Ungaria, rămânem acasă.
O să avem timp şi de analize. Şi de cum s-a făcut selecţia. Şi cine a jucat, şi cine n-a jucat aşa cum trebuie. Ţin să spun doar atât: nimic nu este pierdut. Totul se joacă. Să recunoaştem, nu avem faţă de primul loc. Ne batem cu ungurii care văd că cresc de la meci la meci. Ungaria nu mai este cea fost însă revine puternic.
Câteva concluzii. Jucăm mai bine afară decât acasă. În deplasare este mai uşor să distrugi jocul adversarului decât să construieşti pe teren propriu. Altfel, Olanda lui Van Gaal a prins cel mai bun joc de până acum din aceste preliminarii. Rămâne ca în primăvară să batem Ungaria, la Budapesta. Altfel ne complicăm viaţa şi la… locul 2!