În fotbal contează și rămân doar rezultatele. Restul sunt povești de adormit copii și păcălit fraieri!

Acest 1-0 chinuit cu feroezii a (re)confirmat criza profundă din fotbalul românesc. De sistem este vorba. Un sistem care de ani buni nu mai califică o echipă națională de juniori la un turneu final. Un sistem care aruncă viitorul în mâinile lui Zoltan Kovacs, un „specialist” adus să crească valori dar care nu confirmă promisiunile prin rezultate. Drama cea mare este că decalajul valoric față de unele țări din regiune pe care le dominam la toate capitolele, cum ar fi Ungaria, scade de la o luna la alta. Dovadă bătaia încasată de Dinamo, 0-6 în amicalul de coșmar cu Debrecen (locul 4 în campionat). La copii și juniori e și mai rău. În acest ritm, naționala nu va mai avea de unde să aleagă jucători de calitate ci doar cu numele. Viitorul e sumbru. Și nu o spun din pesimism ci pentru că așa arată acum starea de fapt!

Naționala a jucat în dorul lelii meciul cu Insulele Feroe. În afara rezultatului și a celor trei puncte nu există alte aprecieri. De aceea nu m-am grăbit să scriu ceva despre „tricolori” însă despre starea fotbalului românesc, da.
N-a fost scor cu feroezii din cauza lipsei de valoare. S-a invocat calitatea gazonului, unele accidentări, atitudinea suporterilor la adresa unor jucători dar nimic despre valoare. E simplu: atât au putut cei aflați pe teren. În timp ce „pescarii” și „bucătarii” de altădată au învățat fotbal, joacă în campionate importante și pun probleme oricărei echipe. Aici este dilema. În timp ce alte naționale modeste au redus din decalajul valoric față de România, fotbalul românesc a stagnat constant. Și cred că am folosit o exprimare politicoasă evitând cuvântul „regres”.
Situația este complicată. Naționalele de juniori și cea de tineret bat pasul pe loc, iar alții urcă. Ultima mostră: turneul rușinos al naționalei U17. S-a mai și numit… „turneu de elită”. 🙁 Elită pentru alții, nu pentru noi. Când Slovacia îți dă 3-0 și Norvegia 2-0 mai e ceva de comentat? Apoi Anglia a băgat cuțitul în rană, cu 2-1. Apăsător și greu de suportat. În urmă cu ceva ani, Slovacia și Norvegia nu ridicau capul din pământ, iar acum au ajuns să ne predea lecții de fotbal. Cine este de vină? Simplu: sistemul în care se dezvoltă fotbalul românesc nu mai dă randament!
Avem oameni care se pricep la antrenorat dar care muncesc bine pentru alții. Din păcate, strategii pompoase au adus în țară nume din afară ca să facă… bici. Știți din ce. 🙂 Cum ar fi Zoltan Kovacs, director tehnic la Federație. Nu vreau să intru în detaliile scandalului cu Ianis Hagi dar vreau să spun ceva. Profesional, dacă se ocupă de copii și juniori, domnul Kovacs ar trebui să fie și un bun pedagog. Reproșurile dure se fac într-o discuție față în față cu jucătorul, nu cum a procedat domnia sa umilindu-l în fața grupului. Ianis a fost căpitan la națională de la vârsta de 15 ani și nu merita un asemenea tratament. În timp ce alții care au făcut și fac act de prezență doar cu numele sunt evitați în „analizele” de după meci.
Reformele structurale în fotbalul românesc ar trebui demarate cu oameni care cunosc realitatea. A teleporta de afară nume recomandate de CV-uri stufoase este o decizie luată după ce scrie în carte dar practica ne omoară. În fotbal contează și rămân doar rezultatele. Restul sunt povești de adormit copii și păcălit fraieri!