Islanda, mai presus de… proiecte!

iunie 24, 2016 in EURO 2016

Diferențe care explică prezentul: în Islanda există terenuri de top, la noi... bălți!

Diferențe care explică prezentul: în Islanda există terenuri de top, la noi… bălți!

Marea surpriză de la EURO este naționala Islandei. O țară mai mică decât România dar care a reușit calificarea în „optimi”. Cifrele sunt interesante: Islanda – 332.529 locuitori, România – 20.121.641 locuitori. În fotbal, și mai interesante: Islanda – 21.508 jucători legitimați (locul 109 conform FIFA), România – 108.620 jucători legitimați (locul 48). De cinci ori mai puțini jucători decât avem noi. Și totuși „Țara gheții și a focului” a ajuns între primele 16 națiuni fotbalistice ale Europei. Cu ajutorul „proiectelor” și „analizelor” de tot felul? Nici pomeneală. O infrastructură decentă, un sistem competițional corect, o pregătire ca la carte pentru copii și juniori. Parte atât de simplu la ei și aproape imposibil la noi. Fotbalul românesc nu are nevoie de proiecte doar pe hârtie. E nevoie ca aerul de infrastructură și abia apoi de oameni calificați care să selecteze și să formeze fotbaliști de calitate!

Islanda reprezintă o minune în fotbal. Cu o suprafață cam pe jumătate ca a României și o populație cam cât un oraș ceva mai mare (aproximativ 335.000 de locuitori), Islanda are o națională pe cinste. Calificarea în optimile de finală a șocat lumea fotbalului. Pe toți!
Site-ul FIFA scoate la iveală cifre incredibile. În scripte, Islanda ocupă locul 109 în lume ca jucători legitimați. Doar 21.508 fotbaliști cu acte. România e mai sus, locul 48, cu 108.620 jucători înregistrați. Dar degeaba. A ieșit de la EURO 2016 pe ușa din dos! 🙁
(http://www.fifa.com/worldfootball/bigcount/registeredplayers.html)
Efectul contraperformanței pe pămân francez nu a lăsat cine știe ce urme. Iordănescu și-a terminat contractul, iar de la Federație niciun semn de demisie. În schimb, campaniile de cosmetizare a imaginii aruncă pe piață informații la greu despre proiecte care mai de care, despre analize și iar analize de detaliu. Țara piere și baba se piaptănă, spune o vorbă din popor. Oare are nevoie fotbalul românesc de așa ceva? Acum?
Performanța Islandei ne oferă frustrare la tavă. Un „meniu” la modă pentru „tricolori” și „federali” după ce l-au dat afară aiurea pe doctorul Pompiliu Popescu. De ce ei au reușit și noi nu? Aceasta-i întrebarea!
Pe scurt, în Islanda lucrurile stau cam așa: infrastructură decentă, sistem competițional concurențial și corect, antrenori specializați la copii și juniori. La noi e invers: rechinii imobiliari au înghițit terenurile de fotbal ca să facă blocuri, cluburile nu dau doi lei pentru pepinierele proprii ca să nu cheltuiască bani, iar conform FIFA există 925.700 de fotbaliști neînregistrați (amatori ?!) care nu au competiții oficale ci doar private. Și multe altele. În aceste condiții nu trebuie să ne mai mirăm că islandezii au făcut ce-au făcut la EURO!
O singură idee mai vreau să punctez: de ce cluburile din România nu bagă bani în centrele de copii și juniori? Explicația e simplă: un centru performant, cu 10 echipe pe categorii de vârstă și 10 antrenori cu contracte de 1.000 de euro pe lună, implică un buget anual de aproximativ 300.000 de euro. Din comoditate, cluburile nu riscă această sumă așteptând apariția unor jucători de perspectivă ci preferă să cumpere fotbaliști gata formați. Economic cam au dreptate dar în plan sportiv este dezastru. Dacă nu se pune piciorul în prag, regulamentar, se va alege praful și de ce a mai rămas bun. Un jucător sub 21 de ani pe teren nu rezolvă problema. Cel mai eficient ar fi un campionat de tineret-speranțe în Liga 1. Doar așa se vor promova valorile!