În așteptarea „șeicului”?

martie 17, 2017 in Liga 1

Investițiile masive în fotbalul românesc încă se lasă așteptate. Până când? Că… moare !!!

Prima ligă de fotbal își tot caută drumul ca în vremea de pionierat. Play-off-ul s-a vrut a fi un spectacol total dar în prima etapă a marcat o singură echipă: Steaua. Unde e căruța de goluri promisă suporterilor și televiziunilor? 🙂 Culmea, play-out-ul poate da echipă pentru Europa. Ce nebunie! CFR-ul anunță cu surle și trâmbițe ieșirea din insolvență primind ajutorul unui investitor „necunoscut” dar Gigi Becali spune în gura mare că omul cu banii e tot… Paszkany. Dinamo poate rămâne fără stadion nou din cauza birocrației și a „caprei vecinului”, iar lista nebuniei din fotbalul nostru poate continua cu multe repere picante. Lumea s-a săturat de jumătățile de măsură și așteaptă strategii radicale!

Gen venirea unui „șeic” fanatic după fotbal, plin cu „petrodolari”, care să cumpere un club de renume din Liga 1, și nu numai, să-i construiască un stadion care să se învârtă după soare după care să aducă jucători cu o cotă de piață de minim trei, patru milioane de euro. Un astfel de investitor ar revoluționa din temelii ideea de patron, de om care bagă bani în fotbalul de la noi. Din păcate, în loc de patroni fotbalul românesc a avut parte de creditori ceea ce explică insolvențele și falimentele consumate în ultima vreme.
Există, încă, brand-uri care pot produce bani frumoși. Adică, echipe capabile să aducă la stadion zeci de mii de suporteri. Steaua, Dinamo, Rapid, Universitatea Craiova, „Poli” Timișoara, UTA, „U” Cluj sau FC Brașov sunt doar câteva exemple de cluburi în care dacă s-ar investi masiv, astfel încât să ajungă să joace în Europa, s-ar face cozi pe două rânduri la casele de bilete.
Deocamdată, pe la noi jumătățile de măsură se pliază mai bine peste criza financiară din fotbal. Infrastructura lasă de dorit, valorile pleacă pe capete în străinătate, se distruge încet și sigur ceea ce a mai rămas bun, oameni care nu se pricep la fotbal au ajuns să ia decizii strategice și tot așa. Multe cluburi trăiesc de azi pe mâine din mila autorităților locale sau a unor sponsori entuziaști, iar cele cu ceva pretenții venite din istorie așteaptă să ademenească cu brand-ul, istoria și palmaresul lor un „șeic” plin de bani. Oare vine?