Hofigal

Importanţa plantelor în viaţa şi sănătatea noastră

 

Dipl. Ing. chim. Ştefan Manea

Există pe acest Pământ, cu excepţia dragostei, ceva mai frumos decât o floare?

Fără plante nu am putea respira şi nu am avea ce să mâncăm…
Pe dosul fiecărei frunze, un milion de „buze” (programul de respiraţie se străduiesc să absoarbă CO2 şi să expire O2.

S-a calculat că 75 de milioane de km2 de ţesuturi vegetale realizează miracolul fotosintezei, produc oxigenul şi furnizează hrana pentru oameni şi animale. Din cele 375 miliarde de tone de hrană care se consumă anual, partea cea mai importantă provine din plante, care îşi iau hrana din aer şi din sol cu ajutorul soarelui; restul de la animale, care şi ele, sunt dependente de plante.
Alimentele, băuturile şi medicamentele le avem, direct sau indirect, tot datorită plantelor (inclusiv medicamentele de sinteză sunt copiate după modele naturale). Plantele ne oferă amidon, grăsimi (uleiuri vegetale), micro şi macroelemente, ceară, proteine, vitamine, celuloză.
După ani de cercetări şi studii, lumea ştiinţifică (inclusiv analiştii economici) a ajuns la concluzia că “agricultura este cheia prosperităţii oricărei naţii”.
În mod instinctiv, valoarea spirituală a plantelor ne conferă o mare satisfacţie. Oferite de obicei femeilor, cu sau fără motiv, florile ne bucură pe toţi, dau viaţă şi culoare evenimentelor din viaţa noastră. Casele şi grădinile cu flori sunt visul oricărui om.
Aristotel spunea că „plantele sunt înzestrate cu suflet, dar nu şi cu senzaţii”. De-a lungul timpului opinia lui a fost acceptată, iar Darwin a demonstrat că fiecare cârcel al unei plante se mişcă independent de ceilalţi – pe drumul cel mai scurt. Biologul austriac Raoul France a emis ipoteza că plantele se mişcă şi ele la fel ca animalele: rădăcinile plantelor se înfig în sol explorându-l, mugurii şi ramurile descriu cercuri precise în aer. Radicelele sunt asemănate cu viermişorii – Darwin le compară cu celulele nervoase cerebrale – se înfig în sol şi merg spre centrul pământului în căutare de apă, direcţionate de forţa gravitaţională.

Ştiaţi că…

 O plantă de secară are circa 13 milioane de radicele, echivalentul a peste 600 de kilometri? Puful de pe radicele (cca. 14 miliarde de particule), însumat, ar da cam 10.000 km, adică aproximativ distanţa care separă cei doi poli ai Pământului.
 Celulele cu care se înfige planta în pământ se uzează şi mor în contact cu pietrele, rocile, dar sunt înlocuite imediat? Hrana trece din celulă în celulă până la frunze.
 Rădăcina funcţionează ca o pompă; aspiră şi pompează apa (dizolvant universal)?
 Frunzele unei plante elimină tot atâta apă cât un om prin porii pielii sale o zi întreagă (transpiraţie)?
 Un mesteacăn absoarbe prin rădăcinile sale până la 40 litri apă zilnic?
Cânepa eliberează oxigen cât 4,5 ha pădure?
 Un cârcel face un ocol complet în aer în exact 67 minute, iar dacă întâlneşte un suport, în 20 secunde se învârte în jurul lui? În mişcarea sa cârcelul poate determina distanţa cea mai apropiată la care se găseşte un corp de care se poate agăţa…

Plantele folosesc multe tertipuri pentru a se apăra de duşmani:

 se acoperă de spini;
 au gust amar sau toxic la suprafaţă;
 simt care furnici le fură nectarul şi îşi închid florile când acestea urcă pe ele;
 salcâmul din contră, găzduieşte furnicile pentru a-l apăra de insectele care îl deranjează.
 nucul emite o naftochinonă toxică (juglona) care impiedică dezvoltarea şi creşterea altor plante la „umbra” lui. Există totuşi şi plante rezistente la juglonă: fagul, arţarul şi mesteacănul.

„Plantele ne simt, ne recunosc, cunosc starea noastră…”

Unele plante trăiesc în mlaştini şi nu-şi pot asigura hrana, devenind carnivore. Există peste 500 de varietăţi de plante carnivore, dintre care unele pot fi folosite în culturile eco – bio, distrugând dăunătorii. Darwin a descoperit că o astfel de plantă intră în acţiune numai atunci când este “vizitată” de vietăţi a căror greutate este a 30-a parte dintr-un miligram.
Plantele reacţionează cu o siguranţă uluitoare la semnalele mediului extern, dispunând de mijloace de comunicare cu acesta. “Plantele se află într-un permanent proces de observaţie şi înregistrare a unor evenimente şi fenomene de care oamenii nu au habar, fiind prizonieri ai viziunii lor asupra lumii, pe care o cunosc în mod subiectiv aşa cum le-o relevă cele cinci simţuri ale lor” (Raoul France).
S-a observat că ele pot distinge sunete pe care urechea umană nu le percepe; pot sesiza unde luminoase invizibile pentru om (raze IR şi UV), sunt sensibile la raze X şi la frecvenţa înaltă, folosită în transmisiile televizate. R. France trage concluzia plină de îndrăzneală că este vorba de o entitate conştientă, care supervizează tot ce este în interiorul şi exteriorul plantei.
Aceste informaţii au fost voit ignorate…de aceea aş menţiona că există totuşi preocupări actuale de a crea “detectorul de minciuni” cu ajutorul plantelor, care nu poate greşi. Plantele ne simt, ne recunosc, cunosc starea noastră, chiar şi intenţia de a face bine sau rău, fiind dornice să comunice cu noi.
Înţelegem astfel de ce noile ştiinţe precum gemoterapia şi enzimologia recunosc asemănarea între “emisiile” celulare ale plantelor, omului şi animalelor. Programul genetic de dezvoltare a plantelor (cuprins în sămânţă sau în planta aflată în perioada de creştere), din punct de vedere al sistemelor celulare, se intersectează ca similitudine la om şi plantă.

„Puterea de percepţie extrasenzorială a plantelor este remarcabilă”

Studiul oricărui tratat de gemoterapie evidenţiază că numeroase substanţe din programul dezvoltării celulare la plante sunt identice cu cele din programul dezvoltării organelor umane. Se înţelege astfel că este necesară o abordare mult mai profundă a studiului formării ţesuturilor şi funcţionării lor.
Puterea de percepţie extrasenzorială a plantelor este remarcabilă. Beckster afirmă: “Plantele văd poate mai bine fără ochi decât văd oamenii cu ochii”.
Cercetările arată că o plantă ameninţată cu distrugerea produce cu o viteză uluitoare componentele de “apărare” sau îşi schimbă structura. Se ştia de mult, empiric, că “planta X trebuie să fie recoltată la anumite ore…, sau fără zgomot, sau foarte rapid”. Plantele îşi transmit ameninţarea cu viteze diferite, în funcţie de condiţii.
În cartea lor “Viaţa secretă a plantelor”, Peter Tomkins şi Christopher Bird arată cum plantele ne pot citi, iar aura reprezentanţilor lumii vegetale interferă cu a omului. Dacă adăugăm faptul că produsele chimice (insecticide, ierbicide, fungicide, etc) fac tot atâta rău plantelor cât şi omului, înţelegem concluzia generală că omul, când omoară plantele nedorite … îşi pregăteşte propria moarte (lentă, ce-i drept!)
Iată un citat edificator din cartea „Viaţa secretă a plantelor”, autori Peter Tompkins şi Christopher Bird: „Ultima consecinţă a unei agriculturi bazate pe fertilizare artificială, arată Nicolas, este boala. Boala care atacă mai întâi pământul, apoi planta, pe urmă animalul şi este de la sine înţeles că nici omul nu mai are cum să fie ocolit de ea. Peste tot în lume unde se practică acest gen de agricultură, oamenii sunt bolnavi. Singurii pentru care fertilizantele chimice şi aliatele lor, insecticidele, înseamnă câştig, sunt fabricanţii şi armatele de indivizi care trăiesc de pe urma morţii lente pe care o administrează cu inconştienţă pământului. Pământului, care ar trebui să ne hrănească!
Mai ales insecticidele şi celelalte antiparazitare, introduse o dată cu îngrăşămintele chimice, spre beneficiile substanţiale ale producătorilor şi cu încurajarea entuziastă a unor guvennanţi iresponsabili, la care se adaugă încuviinţarea tacită, dar nu mai puţin criminală a cadrelor universitare şi a cercetătorilor de pe tot globul, mai ales insecticidele deci, poartă răspunderea dezastrului ecologic la care asistăm inconştienţi. Dr. George J. Wallace, zoolog la Universitatea din Michigan, referindu-se la deversare cantităţii de insecticide peste plantaţiile americane, declară: «Aceasta constituie fără îndoială cea mai mare ameninţare care a apăsat vreodată asupra Americii de Nord. O ameninţare infinit mai crâncenă decât despăduririle masive, decât braconajul, decât sistemul defectuos de îndepărtare a apelor reziduale, decât seceta sau decât poluarea pricinuită de deversările de petrol. Otrăvirea sistematică a pământului pare să ne ducă vertiginos către un cataclism pe lângă care toate celelalte la un loc nu reprezintă decât o chestiune minoră »”

„Planta stresată ne determină bolile”

Astfel, abia acum se înţelege de ce se doreşte mai nou hrana ecologică, pentru că abia acum se înţelege că planta stresată ne determină bolile. O plantă stresată este dăunătoare şi animalelor şi păsărilor, care la rândul lor, induc boli tot omului care le consumă.
Numai că “viziunea banilor mulţi te lasă fără conştiinţă” spune Lolitha Thomas în cartea “10 plante esenţiale”. Aceeaşi idee este susţinută de Thomas M. Nework şi Paul Schulik în cartea “Alternative naturale ale aspirinei”.
Dr. James A. Duke, autoritate mondială în domeniul fitoterapiei afirmă “… calităţile incontestabile ale plantelor, de inhibiţie a lui COX2, echilibrează homeostaza, diminuează efectele secundare, fiind economice şi lipsite de risc în comparaţie cu medicamentele sintetice”.
În cartea sa „Miracolul detoxifierii” acelaşi autor arată ce rol important au plantele (aluzie în special la înlocuirea aspirinei de sinteză cu salicilolul natural).
Pentru că nu putem vorbi despre fiecare plantă în parte aici, amintesc doar zece plante: ardeiul, ceapa, coada şoricelului, anghinarea, menta, usturoiul, echinacea, melisa (roiniţă), rozmarinul şi zmeur, dorind să vă prezint pe scurt, din “Enciclopedia plantelor medicinale” în ce afecţiuni se utilizează:

 anghinare: reglează colesterolul, ajută la eliminarea toxinelor, tratarea afecţiunilor intestinale, creşte debitul de bilă, reglează tensiunea arterială;
 ardei iute: stimulează secreţiile gastrointestinale, stimulează circulaţia periferică, efect antiinfecţios (dureri în gât, guturai), revulsiv la nivelul pielii;
 ceapa: diaree, reumatism, gută, insomnie, gripă, astenie şi surmenaj intelectual, litiază biliară, diabet, nevralgii dentare, migrene;
 coada şoricelului: afecţiuni hepatobiliare, menopauză, dismenoree şi hipermenoree, migrene, osteoporoză, hemoroizi, vaginită, ameţeli, greţuri, hemoragii nazale, tulburări de circulaţie sangvin;
 echinacea: infecţii respiratorii, enterocolită, infecţii urinare, gripă, răni, abcese, ulceraţii ale pielii, arsuri, vaginită, urticarie, infecţii ale gingiilor, otită, herpes, sinuzită, dureri în gât;
mentă: probleme ale aparatului digestiv, tulburări hepatobiliare, litiază biliară şi renală, circulaţie deficitară, crampe intestinale, greţuri şi stări de vomă, dureri de cap, reumatism, nevralgie, afecţiuni respiratorii;
 roiniţă (melissa): cardiopatie ischemică, agitaţie nervoasă, afecţiuni stomacale, dereglări ale ciclului menstrual, reumatism, afecţiuni hepatobiliare, migrenă, răni;
 rozmarin: cardiopatie ischemică, hipotensiune arterială, astenie şi oboseală psihică, probleme de memorie, migrenă, ten ridat şi lipsit de prospeţime, afecţiuni gastrice însoţite de arsuri;
 usturoi: colesterol şi trigliceride mărite, tulburări ale circulaţiei sangvine, afecţiuni respiratorii, diaree şi dizenterie, astenie, slăbiciune şi oboseală, hipertensiune arterială, reumatism şi gută, insomnie, paraziţi intestinali, înţepături de insecte, nevralgie reumatismală;
 zmeură: constipaţie, reumatism, gută, stări febrile, inflamaţie urinară, diaree, gastrită hiperacidă, cardiopatie ischemică, afecţiuni ale tractului intestinal, faringită, stomatită.

Poate se va înţelege că plantele pe care călcăm, le folosim sau le ridiculizăm sunt esenţa vieţii şi în special, a sănătăţii noastre.
A le cunoaşte este la fel cum ai cunoaşte universul.
A le cunoaşte este o necesitate în menţinerea vieţii şi în a opri catastrofa către care ne îndreptăm privind după „ochiul dracului” – banul, cum spune proverbul. Plantele sunt fascinante şi misterioase: de la mirosul atrăgător, încântarea ochiului, armonizarea gustului, dezvoltarea înţelepciunii şi până la folosirea lor la ocazii tragice, plantele sunt şi trebuie să rămână în conştiinţa noastră ca cei mai apreciaţi şi stimaţi prieteni.

Dipl. Ing. chim. ŞTEFAN MANEA, Director General HOFIGAL

Din revista „HOFIGAL – Natură și Sănătate” , nr. 27, iunie 2011

5 thoughts on “Hofigal

  1. George spune:

    Vă salut ! Vă urmăresc de pe vremea când Sport Total FM era la putere, și ofereați produse hofigal, vitamine și suplimente alimentare. Ce vremuri…
    Și-a schimbat cumva denumirea Hofigal? Întreb asta pentru că am observat, în locul magazinelor Hofigal se regăsește numele Planteea.

    • Nicusor Predesel spune:

      Salut George.
      Vei avea un răspuns, în cel mai scurt timp posibil, chiar de la un reprezentant Hofigal. Premiile rămân aceleași și le poți accesa, din nou, în fiecare vineri, la emisiunea „Suporter de servciu”, între orele 16:00-20:00, la TV Sigma.
      Acum sunt în vacanță la Neptun dar pe 22 iulie reiau emisiunea!

  2. Ion C spune:

    Bună ziua.Domnule Nicuşor vă rog să-mi spuneţi când veţi relua acordarea premiilor Hofigal ,mă interesează deoarece mie îmi sânt foarte utile la boala mea.

  3. Nicuşor Predeşel spune:

    Bună seara.
    Categoric, vor reveni în curând…

    Toate cele bune!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *