HCM, Paula Ungureanu și Qatarul!

februarie 2, 2015 in Handbal

Performanța se naște cu muncă și sacrificii. De orice fel. Și costă bani. Dar nici să inventezi peste noapte o echipă de stele așa cum a făcut Qatarul!

Performanța se naște cu muncă și sacrificii. De orice fel. Și costă bani. Dar nici să inventezi peste noapte o echipă de stele așa cum a făcut Qatarul!

Nimic altceva decât subiectele despre care vreau să comentez la acestă oră. Antrenorul Tonje Tiselj a schimbat radical fața echipei din Baia Mare. Slovenul a pus la punct o apărare care merge ceas și a dat încredere unor fete care lăsau impresia că Liga Campionilor este o căciulă prea mare pentru ele. Cu Savenhof a început cu brazilianca Arenhart dar a fost nevoie de Paula Ungureanu ca să pună lacăt la poartă. Paula, mereu Paula. Pleacă din linia a doua dar evoluează în stil de mare campionă. La Europene a fost cea mai valoroasă „tricoloră” însă lumea a vrut să aprecieze doar… golurile. Fără comentarii. 🙁 Cât despre echipe, banii vorbesc peste tot. Qatarul a inventat, la băieți, o națională care a șocat Mondialul. Poate face asta și la fotbal, în 2022. Ar fi de râs o finală Qatar – Franța. Ce a ajuns sportul!

Da, ce a ajuns sportul? O întrebare care așteaptă multe răspunsuri. Influența banilor este din ce în ce mai mare. Fie că vorbim despre cluburi sau echipe naționale chiar nu mai contează. Valabilitatea ierarhiilor nu mai este dată de calitățile native ale unei națiuni sau de eficiența sistemului de performanță din țara respectivă. Totul este decis de bani.
Valabil pentru toată lumea. Chiar și pentru HCM Baia Mare care încet, încet devine noul Oltchim din handbalul feminin românesc. Meci bun pe terenul suedezelor de la Savenhof, o excepție în peisaj prin numărul mare de jucătoare autohtone. În timp ce la HCM „stranierele” Abbingh, Do Nascimento, Makeeva, Gjorgjevska, Davîdenko sau Herrem ne arată exact că în sport banii fac performanța.
Culmea este că fără Paula Ungureanu, în poartă, HCM ar fi alergat după cai verzi pe pereți. Paula a fost senzațională și a împins de la spate echipa spre o victorie mare. Dacă vrea să salveze acest sport, Federația trebuie să ia măsuri ferme: mai mult credit sportivilor români, renunțarea la talie. Cât timp nu s-a jucat cu talie, România a fost campioană mondială la băieți, de patru ori, iar la fete Norvegia a devenit regina Europei cu o medie de înălțime de doar 1, 75 m. Despre ce vorbim?
Cât despre Qatar ce să mai spun? Am trăit să vedem și așa ceva. Câteva valize cu „petrodolari” au încropit rapid o națională de top. Mai contează valoarea handbalului din țara respectivă? Mai contează cv-ul „mercenarilor” care au ales „naturalizarea” pe bani? O stare de fapt anormală care ar trebui să pună pe gânduri forurile sportului mondial. Nu e firesc ceea ce s-a petrecut acolo.
Antrenorul Valero Rivera Lopez, jucători Saric, Markovic, Vidal, Stojanovic sau Capote nu sunt „qatarezi” nici măcar în vârful unghiilor. O țară care până în anul 2013 nu a sărit de locul 20 mondial. După operațiunea „Naturalizarea” a câștigat Cupa Asiei (2014), iar ieri era gata-gata să devină campioana lumii. Ar fi fost corect? Răspunsul e complicat…