Generația care vrea un lider!

martie 21, 2017 in Națională

Nicușor Stanciu poate purta cu cinste tricoul cu nr. 10 și banderola de căpitan al echipei naționale!

Meciul cu Danemarca este vital nu doar pentru calificarea la Mondial dar și pentru viitorul fotbalului românesc. Din păcate, naționala de fotbal încă duce dorul unui lider, a unui căpitan de echipă care să-și asume inițiative, responsabilități. Mutu și Chivu au fost ultimii lideri adevărați a căror personalitate s-a simțit în jocul și atitudinea „tricolorilor”. Doar Marica se putea ridica la nivelul lor dar s-a retras prea repede. Dorul de Hagi și Gică Popescu încă e mare. Cred că acesta este elementul care le lipsește „tricolorilor” în tentativa de a reveni în elita mondială. Selecționerul Christoph Daum ar trebui să analizeze cu mare atenție acest detaliu. Puțin curaj nu strică. Hagi avea doar 20 de ani când magul Lucescu l-a făcut pentru prima dată căpitan de națională. Acum? Poate e rândul lui Stanciu? Poate Marin?

O temă sensibilă despre care merită vorbit. Naționala de fotbal a României încearcă să-și găsească identitatea pierdută. O calificare la campionatul mondial ar fi mană cerească. Să dea Domnul să reușească o victorie cu Danemarca. În fotbal orice este posibil dacă lângă valoare adaugi pasiune, dăruire și încredere.
În ultimii ani, aria de selecție s-a redus dramatic cu impact evident asupra rezultatelor. Nu discut despre cauze, poate altădată. Cu toate astea jucători importanți și de perspectivă au reușit să ajungă în campionate puternice. Chipciu, Stanciu, Adi Popa, Răzvan Marin, Toșca și Rotariu sunt numele la care m-am gândit. Deci iată că (încă) se mai poate!
Problema cea mare pare să fie absența unui lider adevărat, pur sânge. Dacă mai e și „decar” de meserie cu atât mai bine. De-a lungul anilor, naționala s-a simțit perfect când a avut un dirijor de calitate. Dobrin, Balaci, Hagi sau Mutu sunt exemplele. Acum, cine este liderul? 🙁
Toți căpitanii aleși în ultima vreme nu au lăsat impresia unui lider care să schimbe lucrurile în și mai bine. Nu are rost să înșirăm nume pentru că nu acesta este scopul comentariului. Doar că domnul Daum ar putea avea mai mult curaj mergând pe mâna unui tânăr de perspectivă. De ce nu, Stanciu? De ce nu, Marin? Mulți ani de acum încolo viitorul echipei naționale va fi legat de numele lor. Zău așa, Herr Daum, merită încercat!