Fotbal pentru bani sau pentru suporteri?

august 7, 2017 in Liga 1

Dincolo de bani, fotbalul este pentru suporteri!

Fenomenul tinde să ia amploare. Ultimul caz este cel al echipei Sepsi din Sfântul Gheorghe. Nu are stadion omologat și joacă la Brașov. Juventus București, la fel: joacă la Ploiești. Atunci pentru ce s-a dorit prezența în Liga 1? Simplu: pentru banii din drepturile de televiziune. Ce alt raționament poate sta în picioare? Că de suporteri nu poate fi vorba câtă vreme cele două formații joacă meciurile de acasă în… deplasare. 🙂 Fenomenul tinde să ia amploare și trebuie stopat pentru simplul motiv că nu este normal așa ceva. Chiar de la licență: să nu se acorde dreptul de joc în Liga 1, și nu numai, dacă clubul respectiv nu are stadion omologat în orașul pe care-l reprezintă. Prezența în Liga 1 nu este obligatorie și nu ține loc de protecție socială sau de plan de afaceri. Cine are infrastructură joacă, cine nu, se uită la televizor. Fotbalul este un fenomen social, fotbalul este pentru suporteri!

Victorie frumoasă a celor de la ACS Sepsi în fața Viitorului. La fel și prestația acestei echipe la primul sezon din istorie în Liga 1. Din păcate, bucuria fanilor a fost doar pentru cei care și-au permis și au putut să facă naveta de la Sfântu Gheorghe la Brașov. În timp ce orașul de la poalele Tâmpei, un ditamai orașul mare și frumos, nu este în stare să formeze un club de top care să joace în prima divizie. Cum a fost odată Steagul Roșu Brașov.
Raționament valabil și pentru Juventus Colentina. Un club frumos, cu un centru de copii și juniori onorabil, cu oameni pricepuți la conducere, cu o infrastructură decentă dar… neomologată pentru Liga 1. Cu certitudine, bucuria promovării ar fi adus la meciurile de acasă mult mai mulți spectatori decât în „exilul” de la Ploiești.
Și-atunci apare întrebarea: pentru ce și-au dorit promovarea în primul eșalon? Clar, pentru banii din drepturile tv că de suporteri nu poate fi vorba. Fără stadion acasă dispare noțiunea de fenomen social, iar fotbalul reprezintă un fenomen social. Ciudată și lipsa de orgoliu a comunităților locale care în loc să fie mândre că sunt reprezentate pe prima scenă fotbalistică a țării, în loc să se implice în realizarea unei infrastructuri adecvate tac mâlc.
Exemplele pot continua și la nivelul eșaloanelor inferioare. Credem că a venit vremea să se pună punct la astfel de situații. Concret, chiar de la licențiere: cine nu are stadion omologat la nivelul ligii în care joacă, în orașul unde s-a înființat clubul, nu primește licența. O să vedeți atunci ce emulație apare. Altfel, dacă lucrurile rămân așa cum sunt acum, cu excepția cluburilor de tradiție vom avea un campionat cu foarte multe meciuri în… deplasare, cu stadioane goale în care se aud doar strigătele jucătorilor sau lătratul câinilor!