Fotbal de caritate

iulie 26, 2016 in Special

Fotbalul românesc este în moarte clinică. Baza de selecție scade de la un an la altul. Sunt tot mai puțini cei care încearcă să producă fotbaliști de calitate!

Fotbalul românesc este în moarte clinică. Baza de selecție scade de la un an la altul. Sunt tot mai puțini cei care încearcă să producă fotbaliști de calitate!

Vremuri ciudate în fotbalul românesc. Echipele profesioniste sunt obligate să promoveze jucători sub 21 de ani în loc să se formeze un campionat de tineret-speranțe, jucătorii străini își fac aici un nume după care întorc spatele cluburilor și pleacă la prima ofertă tentantă, de voie sau de nevoie echipa națională a avut jucători care lustruiau banca de rezerve la echipele de club redescoperindu-se apoi în tricoul cu tricolor. Și exemplele pot continua. O stare ciudată pe care nu o întâlnim în campionatele puternice. Un fotbal mai degrabă de caritate decât pentru performanță, iar rezultatele se văd de la o poștă. Ceva trebuie făcut că altfel nu mai merge. Așteptăm cu înfrigurare confruntările din competițiile europene, singurele care mai pot ține în viață un fotbal aflat deja în moarte clinică. 🙁

Nu este vorba de pesimism. Dimpotrivă. Întotdeauna e loc de mai bine, întotdeauna se poate mai mult. Din păcate, fotbalul românesc își caută de prea mulți ani identitatea pierdută. O identitate știrbită de managementul deficitar existent la majoritatea cluburilor. De ani buni s-au preferat tranzacțiile cu jucători, de orice fel, pe câți bani s-a putut, decât investițiile în infrastructură. Rezultatul: insolvență sau faliment, iar valoarea și performanțele au scăzut constant. 🙁
Impunerea unui jucător sub 21 de ani echipelor din Liga 1 nu este o decizie tocmai ok. La prima vedere pare benefică dar în esență nimeni nu poate obliga o grupare să facă altceva decât vrea pe banii ei. Dacă Federația acorda o subvenție pentru fiecare jucător U21 folosit în primul „11” era o altă discuție. Campionatul de tineret-speranțe, despre care am scris și cu alte ocazii, rămâne cea mai bună formulă. Cluburile nu vor nici asta dar greșesc. Doar așa își puteau consolida o bază proprie de selecție pe bani puțini.
Mulți fotbaliști străini, cu sau fără contract, și-au găsit refugiul în Liga 1. Majoritatea numelor care vin nu sunt cunoscute și cresc în valoare. Unii chiar ajung sus, pe val, după care uită cine au fost și de unde au plecat, iar la prima ofertă grasă întorc spatele și își iau tălpășița. Hamroun și Essombe sunt ultimele exemple „de top”. Băieții și-au făcut un nume aici, iar acum vor la alții pe bani mulți. Essombe a plecat deja, iar Hamroun este în litigiu cu Steaua.
Altfel, în ultimii ani echipa națională a fost o pistă de (re)lansare pentru unii dintre jucătorii aflați într-un con de umbră sau care nu mai jucau pentru cluburile lor. Nu dau nume din respect pentru ceea ce au făcut în fotbalul românesc dar mulți dintre voi știu exact la cine mă refer. Și naționala i-a repus pe orbita performanței. Din păcate, cu prețul rezultatelor. S-a văzut asta la EURO 2016, sper să se termine povestea în preliminariile CM 2018.
Ca o concluzie aș spune că la ora actuală fotbalul românesc pare mai degrabă un sport de caritate decât unul de performanță. Competițiile europene, aflate în plină desfășurare, ne vor da în curând răspunsul așteptat. Sperăm să fie pozitiv că altfel e jale mare!