Fotbal cu cartofi prăjiți și șpriț

iunie 18, 2013 in Copii și juniori

Ce dulce-i vinul, din vii brumate... Așa începe un cântec de petrecere. Ce-au ajuns 2tinerele speranțe”: un fel de șpriț!

Ce dulce-i vinul, din vii brumate… Așa începe un cântec de petrecere. Ce-au înțeles unii jucători de fotbal: în loc de minge… șpriț!

O definiție realistă a jucătorului de fotbal din România? Parțial… un rezultat al viciilor de pregătire din sistem dar și al lipsei de educație. Și când exemplele negative vin de sus în jos se ajunge la vorba aia din popor: „Peștele de la cap se-mpute”. Ar fi bine să fie cât mai mult pește la masă atunci când vorbim despre copii și juniori. Dar ce pretenții să avem când apar în presă fel și fel de scandaluri. Cu nume de jucători importanți în prim-plan. De la mofturi pentru cartofi prăjiți pâna la șprițuri ca-n filme. Dacă o face Tamaș de ce n-ar încerca și alții mai tineri? Fac haz de necaz dar e groasă. Noțiunea de fotbal profesionist se diluează de la o zi la alta. Cu apă minerală turnată de sus ca să iasă… șprițul bun!

Mi-am propus să nu dau nume de jucători. Și așa au fost făcuți una cu pământul de presă pentru năbădăile lor. Pe bună dreptate deoarece abaterile la care s-au pretat unii sau alții, jucători tineri și de perspectivă, ridică serioase semne de întrebare asupra caracterului pe care îl are fotbalistul român.
Fenomenul este grav și scoate în evidență un comportament anormal. Cu efect direct în „prețul de export” care este în cădere liberă. S-a vorbit despre cartofii prăjiți pe care i-a cerut, în cantonament, juniori de la echipa națională. S-a comentat despre escapadele stropite cu alcool l-a care s-au dat alți fotbaliști tineri de valoare. Recent a izbucnit scandalul cu șprițul din Feroe. După cum scrie presa pus la cale de „tineri” de perspectivă. Exemplele pot continua dar n-am mai avea loc de alte comentarii.
Carențe educaționale grave care vin din familie, din școală și, foarte grav, din anii de pregătire de la copii și juniori. Alimentația și disciplina sunt la fel de importante în formarea unui fotbalist precum antrenamentul sau meciul. Aici e buba și aici este nevoie de o schimbare radicală de atitudine.
Fotbalul românesc nu are niciun viitor cu cartofi prăjiți și șpriț. Și nici jucătorii care se pretează la așa ceva. Nu le dau nicio șansă pentru că mulți dintre ei abia au luat contact cu fotbalul mare și deja se rup în figuri.
Păi dacă ajung ca Tamaș, ce fac? Se duc să dea cu subsemnatul la Circă? Astfel de abateri trebuie să primească toleranță zero. Adică, excludere din echipa de club dar mai ales din echipa națională!