Fenomenul Rapid

aprilie 26, 2013 in Liga 1

Nicolae Grigore, unul dintre jucătorii care țin la onoarea Rapidului. De pe Podul Grant se vede... Europa!

Nicolae Grigore, unul dintre jucătorii care țin la onoarea Rapidului. De pe Podul Grant se vede… Europa!

Antrenorul Marian Rada și jucătorii Rapidului merită un premiu de profesionalism. Rada, pentru că a reușit să-i motiveze în condiții financiare insuportabile pentru oameni normali. Jucătorii, pentru că au pus culorile clubului mai presus decât cardul sau plata chiriei. Un exemplu care ar trebui să-i pună pe gânduri pe toți cei care activează în fotbalul românesc. Giuleștenii au intrat în cărți pentru Europa și asta spune totul despre ideea de atitudine și grup. Severinul este o formație arțăgoasă, iar succesul Rapidului este unul mare. Culmea, în inferioritate numerică. „Alb-vișiniii” au jucat fotbal, totul pe teren, deși unele voci spuneau că vor cădea în păcat. Fair-play, profesionalism, onoare. Bravo, Rapid!

Locul 7, 44 de puncte, la șase „lungimi” de locul patru care dă pașapoartele pentru Liga Europa. Și la doar un punct de poziția a cincea, unde e Dinamo, care va deveni „europeană” în cazul că Astra sau Petrolul pun mâna pe Cupa României. Posibil, foarte posibil. Cine ar fi crezut așa ceva la începutul returului?
Nu e ușor să te impui în inferioritate numerică. Abrudan a fost eliminat însă trupa antrenată de Rada a trecut și această probă de foc. „Repatriatul” Alex Ioniță a speculat o eroare impardonabilă a apărării oaspeților aducând trei puncte uriașe. Trei puncte care bagă Rapidulețul în „cărțile” Europei. O postură nebunească în iarnă, una reală în acest moment.
Nu știu cum poate domnul Rada să-i motiveze pe acești jucători. Fără bani, sub amenințarea datului afară din casă în cazul celor care stau cu chirie, „alb-vișiniii”, strânși în jurul lui Pancu, dau la fiecare joc cea mai grea probă de caracter din istoria acestui club. Au trecut toate testele de până acum și arată că au puterea să meargă până la final numai cu fruntea sus!
Ceva ce nu credeam să văd vreodată în Liga 1. Un fenomen care poate reprezenta finalul unei ere și începutul alteia. Se poate juca fotbal și cu sufletul dar nu cu coarda întinsă așa cum o ține domnul George Copos în relația cu acești jucători. O probă de viață, aspră, care arată că mai presus de bani este caracterul. O virtute care nu se poate cumpăra cu toți banii din lume. O virtute pe care o descoperim, fiecare, în cei șapte ani petrecuți acasă. Bravo, jucătorilor de la Rapid! Bravo, antrenorului Rada!