Fado de Lisboa

august 17, 2017 in Liga Campionilor

„Un perdant este cineva căruia îi este într-atât de frică că ar putea să nu câștige, încât nici măcar nu mai încearcă.” («Little Miss Sunshine», 2006)

Celebrul „fado”… Un cuvânt portughez care tradus în mod obișnuit înseamnă destin sau soartă. Fado, de fapt melodii melancolice și versuri tânguitoare. Există două variante principale ale fado-ului, iar una dintre ele s-a născut la Lisabona. Un gen muzical asociat cu cuvântul „saudade”, care descrie „tânjirea după ceva” sau „dorința puternică de ceva”. Într-o asemenea postură s-a aflat și vicecampioana României. Tânjire, dorință puternică. S-a ales cu un 0-0 care dă îi dă speranțe pentru un retur infernal. Mult mai greu decât confruntarea de pe „Alvalade”. Cu un Alibec care i-a dat peste nas selecționerului Daum pentru neconvocare. Ce bătaie de joc! Neamțul ăsta chiar și-a pierdut busola. Important este ca băieții antrenorului Dică să nu-și piardă capul. Mai au mult până departe însă și-au câștigat dreptul de a visa la masa bogaților în acorduri de… fado!

În sport este greu să te bați cu granzii Europei. Și nu numai. E vorba de bani. Indiferent de disciplina sportivă. În fotbal, cu atât mai mult. Vicecampioana României și-a dorit-o pe Sporting și pot să fac pariu că și Sporting și-a dorit-o pe FCSB. Ce au vrut peste aia au dat. Acum, care pe care! 🙂
Portughezii au avut și au prima șansă. Fotbalul românesc este măcinat de prea multe scandaluri care toacă inutil energii și bani. Când se iese în Europa apar șocurile. Astra, Dinamo și Craiova au spus prea repede „pa” competițiilor continentale, iar Viitorul tremură pentru calificarea în Liga Europa. Doar vicecampioana poate spera la mai mult.
Nu este obligatoriu ca un grup de vedete, de valori autentice să formeze o echipă puternică. Mai ales peste noapte. Nu se poate așa ceva, nu s-a brevetat nicăieri această rețetă. Totuși, cu un pic de inspirație și multă șansă există excepții. Pe „Alvalade”, trupa lui Dică a scos un egal chinuit dar onorabil. Atenție însă la perioadele de 10-15 minute, din ambele reprize, când viteza de joc a lusitanilor i-a transformat pe „roș-albaștrii” în jaloane. Nu mai aveau suflu, nu mai puteau respira. Cred că acesta este marele pericol pentru retur. Dacă Sporting va juca tot meciul la turație maximă e greu de tot, zău așa. Dar nu imposibil.
Fără a tânji după lucruri mărețe nu se pot obține performanțe importante. Un exemplu este Simona Halep care și-a dorit să fie cea mai bună din lume. Încă nu a ajuns nr. 1 mondial dar și-a trecut în cont victorii notabile, de răsunet. La București, presiunea va fi pe umerii portughezilor. Ei vor da socoteală dacă nu ajung în grupele Ligii Campionilor în timp ce, la o adică, Alibec și ai săi pot fi mulțumiți cu prezența în Liga Europa. Dacă își vor dori mai mult au șanse de calificare la balul granzilor Europei. Altfel vor rămâne doar cu visul unei nopți de vară!