Despre arbitraje, competiție, finanțare și stadioane goale!

septembrie 11, 2016 in Competiții

Din păcate, la multe meciuri de fotbal ochiurile de la plasele porților sunt mai numeroase decât spectatorii aflați în tribune!

Din păcate, la multe meciuri de fotbal ochiurile de la plasele porților sunt mai numeroase decât spectatorii aflați în tribune!

Lumea se vaită de greșelile arbitrilor. Ligile de fotbal sunt pline cu astfel de exemple. Pentru aceeași abatere, în același meci, deciziile „fluierașilor” diferă de la o echipă la alta ca de la cer la pământ, iar asta stârnește nemulțumirea tuturor. Suporterii duc dorul prestațiilor lui Crăciunescu și Porumboiu. Dincolo de stadioane există suspiciuni, întemeiate, asupra sistemul competițional, cu play-off și play-out, care poate favoriza jocurile de culise, interesele care mai de care. Poate era mai bine cu 12 echipe, mari și late, care să joace două tururi și două retururi, fără înjumătățire de puncte, sau 18 echipe dar cu patru retrogradate direct și alte patru trimise la baraj. Referitor la bani e jale mare. Insolvențele și falimentele scot din decorul fotbalistic nume importante. Musai e nevoie de o lege a sponsorizării permisivă, care să-i stimuleze pe cei care vor să bage bani în fotbal, în sport. Altfel stadioanele rămân goale!

Deocamdată nu e vremea nominalizărilor. Toate la timpul lor. Într-un meci de Liga 1 am văzut un arbitru acordând cartonaș galben pentru ținere de tricou din spate. Fază simplă, clară, care s-a repetat peste o jumătate de oră, cu cealaltă echipă în culpă, dar „centralul” s-a făcut că plouă. Și exemple pot continua cu nemiluita. Cea mai mare problemă cu arbitrajele de la noi este lipsa uniformității în decizii. Valabil și pentru „fluierașii” delegați la meciuri internaționale unde nu se fac de râs dar când se întorc acasă parcă li se resetează totul. 🙁
Mulți suporteri mi-au mărturisit că sistemul cu play-off și play-out nu ajută competiția deoarece creează „bisericuțe”. Adevărul e că în sezonul trecut unele echipe au dat totul atunci când aveau nevoie de puncte și au făcut figurație când n-au mai avut un interes direct. Nu este normală nici înjumătățirea punctelor la finalul sezonului regular. E vorba de munca antrenorilor și jucătorilor. Mai bine un campionat cu 12 echipe, cu două tururi și două retururi, sau o ligă cu 18 formații, cum ar fi logic după mărimea acestei țări, dar cu patru echipe retrogradate direct și alte patru trimise la baraj pentru rămânerea în prima divizie.
În toate ligile de fotbal s-a redus numărul echipelor înscrise în competiție. Efectul imediat îl reprezintă scăderea numărului de jucători legitimați și, logic, diminuarea bazei de selecție. Explicația? Simplă: nu mai sunt bani, iar cei care au bani se feresc de fotbal ca dracul de tămâie că dacă intră în fenomen la scurt timp vor da cu subsemnatul. În astfel de condiții, fără o lege a sponsorizării clară și stimulativă, cu investitori speriați de incertitudinea viitorului, fotbalul, sportul românesc în general, se va prăbuși în abis. 🙁
Toate aceste realități, adunate, au creat o stare de lehamite în rândul suporterilor care nu mai dau din coate ca să vină pe stadioane. Doar meciurile internaționale cu miză îi mai scot din casă. Dar nu ca regulă. Miroase a faliment peste tot și de aceea în tribune sunt din ce în ce mai puțini spectatori. Și nu există semne că lucrurile se vor schimba prea curând!