De ce vindem fotbaliști pe bani puțini?

iunie 29, 2013 in Special

Marcel Răducanu despre transferul lui Rusescu, la Dolce Sport: „2,5 milioane pentru un vârf de valoarea lui Rusescu nu găsesc că sunt prea mulți bani”.

Marcel Răducanu, la Dolce Sport: „2,5 milioane pentru un vârf de valoarea lui Rusescu nu găsesc că sunt prea mulți bani”.

O întrebare cu mai multe răspunsuri? Posibil. Transferul lui Raul Rusescu, în Spania, la FC Sevilla, pe doar 2,2 milioane de euro ridică, din nou, eterna temă de discuție: de ce fotbalul românesc exportă jucători pe sume mici? Dacă Rusescu era golgheterul campionatului Serbiei sau Croației mai mult ca sigur suma de transfer era de cel puțin trei ori mai mare. Atunci unde este diferența? Simplu: la atitudine. Urmăriți ce s-a întâmplat pe piața transferurilor de vreo 20 de ani încoace. Jucătorii sârbi care au ajuns la echipe importante din Occident, și nu numai, au confirmat și au progresat în timp ce ai noștri s-au dat în stambă cu fel și fel de prostioare extrafotbal. În frunte cu Mutu și Tamaș. Aici e marea diferență, la atitudine. Din păcate, acest har nu se învață ci se primește la naștere!

Raul Rusescu a ajuns la FC Sevilla pentru 2,2 milioane de euro. Alți zic că pentru 2,4. E mult, e puțin? Chiar nu mai contează că tot pe-acolo e. Totuși, suma mi se pare mică pentru un golgheter pur sânge și simți un sentiment de frustrare când vezi cum vecinii noștri, sârbii, vând un jucător cu 10-20 de milioane de euro.
Diferența de preț vine din diferența de… atitudine. Sârbii, croații, majoritatea fotbaliștilor care provin din fostele țări care au format Iugoslavia mor pe teren, dau totul pentru performanță. Își sparg capul, merg mai departe, își rup piciorul, tot înainte. Poate exagerez un pic dar stilul lor războinic îi ajută enorm pe teren.
Nu întâmplător acești jucători confirmă la clubul unde se transferă. Spre deosebire de ai noștri care, cu câteva excepții, fac cale-ntoarsă spre casă. Fotbaliștii români au din ce în ce mai puțină căutare în Europa, iar asta este o realitate. Până și ungurii sau bulgarii au ajuns să vândă mai bine ca noi. De sârbi am pomenit ceva mai sus. Și apropo de ei, că nu-mi ies din minte, acel 5-0 pe care ni l-au administrat la Belgrad, în 2009, confirmă ceea ce spun acum.
Atitudinea face diferența. O calitate care nu se învață la copii și juniori. Se moștenește din naștere sau, în cel mai fericit caz, se poate dezvolta prin educație în cei șapte ani de-acasă. Nimic mai mult. Restul, mușchii, rezistența, tehnica și altele se pot șlefui dar atitudinea, ba. Raul Rusescu, un baiat serios și disciplinat, plătește tribut acestei stări de fapt moștenită genetic de această nație. În loc de 7,5 sau opt milioane, Rusescu a ajuns la Sevilla pentru doar 2,2 milioane de euro. Nu-i păcat?