Sigla Craiovei ar trebuie să aibe două fețe: pentru unii „mielul”, pentru alții „leul”!

În meciul pierdut pe teren propriu cu Brașov (0-1) oltenașii au fost niște bieți mielușei. „Cel mai prost meci pe care l-am putut face, cel mai rușinos”, a spus la final antrenorul Sorin Cârțu. Duminică seară, în Giulești, elevii lui Cârțu și Săndoi și-au adus aminte că sunt… „lei” ?! O atitudine corectă pentru climatul sportiv dar care nu acoperă și nici nu scuză mizeria din partida cu „stegarii”. Acolo e nevoie să se uite cei care trebuie să se uite la lege și ordine. Rapidul a cedat cu 1-2 în fața Craiovei, deși a condus cu 1-0 până în minutul 72, dar n-a pierdut speranța și nici farmecul vieții. Dacă TAS-ul dă înapoi punctele CFR-ului situația devine aproape imposibilă pentru giuleșteni însă chiar și așa Rapidul merge înainte!

O echipă care aduce la stadion zeci de mii de suporteri pentru un derby cu Dinamo sau Steaua, și nu numai, reprezintă un club uriaș. De astfel de grupări are nevoie fotbalul românesc nu de „cluburi-primărie” care astăzi sunt, iar mâine dispar. Nu este o aluzie la Universitatea Craiova, tot un club uriaș, ci la maniera în care se fac cărțile în fotbalul românesc.
Rapidul este o stare de spirit dar echipa plătește un tribut mare, mult prea mare, pentru ceea ce s-a petrecut în tur. Cele doar 11 puncte au atârnat ca o piatră de moară în ciuda returului de vis reușit de „alb-vișinii”. În clasamentul returului, Realul din Giulești ocupă locul 4 cu 22 de puncte și +1 la adevăr.
Tămbălăul din finalul partidei cu CS Universitatea Craiova s-a iscat din cauza atitudinii jucătorilor olteni. Dacă în meciul pierdut acasă, cu Brașovul, aproape că au făcut figurație pe teren, în Giulești s-au luptat precum leii cu prada. Un fenomen anormal într-un fotbal măcinat de interese fel de fel. Rapidul și-a jucat șansa pe gazon. Până în minutul 72 a avut 1-0 și era deasupra liniei de demarcație dintre agonie și extaz. La final a pierdut toate punctele. Dar nu speranța, nu farmecul vieții. Un club mare nu trăiește dintr-un singur rezultat ci din istoria adunată ani la rând. Suporterii au înțeles cel mai bine acest lucru.
Una peste alta, Rapidul rămâne așa cum îl știm: imprevizibil și frumos. În schimb, Universitatea a ajuns talerul cu două fețe, departe de spiritul „Craiovei Maxima” de altădată!