Reevaluarea strategiei de performanță, vitală pentru sportul românesc!

Numărul medaliilor câștigate arată valoarea sportivilor dar și a celor care îi antrenează zi de zi. Adică eficiența investițiilor financiare. Simplu, nu ?!

Numărul medaliilor câștigate arată valoarea sportivilor dar și a celor care îi antrenează zi de zi. Adică eficiența investițiilor financiare. Simplu, nu ?!

Gata cu vacanța. Și la propriu, și la figurat, și pe blog… 🙂 La Rio ne-am făcut de râs cu echipamentul care se tot rupe la prima tragere. La capitolul medalii suntem departe de performanțele de altădată. Și asta pentru că în loc să se aleagă ca șef al COSR un nume mare din mișcarea olimpică românească, gen Nadia Comăneci, Elisabeta Lipă, Octavian Bellu, Laura Badea, Ivan Patzaichin sau alții ca ei, delegații cu drept de vot au preferat altceva și uite unde s-a ajuns. Poate că era nevoie de un moment zero pentru tot sportul românesc. Legislativ, fiscal, managerial. România nu mai sperie pe nimeni la Olimpiadă și mă doare sufletul când scriu aceste rânduri. În primăvară, prin aprilie, am postat editorialul cu titlul „Rio, ora scadenței?”, iar introducerea se termina cu următoarea frază: „La Rio vine scadența, iar performanța costă. Cine plătește?”. Deocamdată, președintele COSR, Alin Petrache, și-a anunțat demisia. Cine urmează?

Da, performanța costă bani în cazul unei medalii olimpice dar și demisii atunci când rezultatele sunt proaste. În comparație cu alte ediții ale Jocurilor Olimpice, performanțele sportivilor români prezenți la Rio sunt dezamăgitoare. Până la ora când scriu aceste rânduri România a strâns doar patru medalii mari și late: una de aur – la scrimă, una de argint – la tenis și două de bronz – la canotaj și haltere. Puțin, foarte puțin față de cum eram obișnuiți, dar în ton cu realitățile triste existente în sportul românesc. 🙁
Dacă ne uităm peste sumele alocate federațiilor sportive în acest an observăm lucruri incredibile. Scrima (4,408 milioane lei ) este abia pe locul 7 deși a luat aurul. Tenisul (4,235 milioane lei) – locul 8, iar halterele (3,88 milioane lei) – locul 11. Doar canotajul stă bine la capitolul finanțare, pe primul loc cu 6,395 milioane lei deși zestrea olimpică din Brazilia constă într-o medalie de bronz. Parcă prea puțin. 🙁
Ideea este clară: Ministerul Tineretului și Sportului (MTS) și Comitetul Olimpic și Sportiv Român (COSR) trebuie să schimbe strategia națională de performanță sportivă și să (re)direcționeze bani doar acolo unde sunt șanse mari pentru rezultate notabile. Nu e normal ca atletismul să fie a doua federație pe lista finanțării, cu 6,3 milioane lei, iar la Rio bate vântul a pagubă. 🙁
Aici trebuie umblat și schimbat ceva. De exemplu, scrima ne-a demonstrat că are potential și aici merită investit cu încredere. De asemenea, canotajul poate să-și mărească salba cu medalii. De tenis nu mai vorbesc că sigur poate mai mult. Halterele, la fel.
Demisia anunțată de șeful COSR, Alin Petrache, va deschide calea alegerilor. E musai să vină un nume mare, o personalitate obișnuită cu performanța sportivă la cel mai înalt nivel. Ca să poată redimensiona strategia de dezvoltare a sportului românesc. Altfel se va alege praful de tot ce a mai rămas bun!