Cine face transferuri?

iunie 11, 2015 in Special

implicarea patronilor în formarea loturilor și a strategiei de joc nu e ceva sănătos pentru fotbal. Ca la noi la nimeni!

Implicarea patronilor în formarea loturilor și a strategiei de joc nu e ceva sănătos pentru fotbalul românesc. Ca la noi la nimeni!

Într-un fotbal normal antrenorii sunt cei care fac listele cu cine pleacă și cine vine. La noi e invers: se ocupă patronii care au văzut în acest fenomen un vehicul rapid și eficient de publicitate. Aparițiile „pe sticlă”, cu păreri fel de fel, le credibilizează afacerile și averile în fața partenerilor de business. Temporar pentru că în foarte multe situații „povestea de succes” a fost un biet castel de nisip care s-a surpat la primul… dosar. Și totuși ei fac cărțile. Nu au răbdare cu antrenorii, le impun jucători veniți de aiurea, le dictează cine joacă și cine nu joacă etc. Cu puține excepții cam asta e atmosfera. Și ne mai mirăm de calitatea campionatului. Să răspundă cine face transferuri, nu antrenorii!

Întrebarea retorică din titlu evidențiază starea de fapt din aceste zile. Antrenorii tac, iar patronii își dau cu părerea. Mai peste tot. Vine „X”, pleacă „Y”. Nu e normal. Orice tehnician are o strategie, iar lista cu cine vine și cine pleacă trebuie avizată de antrenor. Șefii clubului n-au ce face decât să rezolve cât mai multe nume, iar patronii să asigure finanțarea.
Știți bine ceea ce se întâmplă în fotbalul românesc. Cei cu banii, adică finanțatorii, mai exact… creditorii, fac liste, strategii, ba chiar și tactici de joc. O nebunie totală dictată doar de puterea banului. Cu efecte catastrofale în plan sportiv. Nu e normal așa ceva dar până se vor trezi la realitate mă tem că se va alege praful de tot ce a mai rămas bun.
Problema este serioasă. Aparițiile la rampă ale oamenilor care au băgat bani în fotbal sunt explicate doar de rațiuni publicitare. Vede lumea, aude lumea, văd partenerii de afaceri, se învârt rotițele. Pentru fotbal acest raționament s-a dovedit falimentar și uneori… penal. Poate doar economic a adus ceva profit, temporar, dar ce s-a luat pe mere s-a dat pe pere atunci când instituțiile statului au luat la bani mărunți… „povestea de succes”.
Concluzia? Antrenorii să fie lăsați să aleagă cu cine vor să lucreze pe teren. Plus răbdare. O performanță notabilă apare cam după trei ani de muncă atentă, de construcție, nu bătând din palme. Cine nu înțelege asta n-are ce să caute în fotbal, în sport. Poate doar să facă act de prezență după care dispare la fel de repede precum a apărut…