„Chimistele” s-au eliminat singure!

aprilie 11, 2013 in Handbal

„Chimistele” își i-au rămas bun de la fani. Povestea lor s-a terminat, începe legenda: a fost odată Oltchim...

„Chimistele” își i-au rămas bun de la fani. Povestea lor s-a terminat, începe legenda: a fost odată Oltchim…

Știam că Oltchim va juca mai bine decât la București, știam că există șanse de calificare dar m-am temut tot timpul de factorul mental. În fiecare secundă a meciului de la Veszprem. Și cum de ce ți-e frică nu scapi asta s-a întamplat. De la șase goluri avans, Oltchim a ajuns în final cu doar unul în fața Györului. În ultimele minute ale partidei fetele noastre au înscris o singură dată. La un asemenea nivel este fatal. E clar, la jocurile de echipă nu suntem pregătiți pentru marile finale. Avem sângele prea cald și, mai grav, se molipsesc și alții după noi. Asta e. Povestea Olchimului ia sfârșit și odată cu ea istoria unei mari echipe. O seară tristă pe care este bine s-o uităm cât mai repede!

Meci de infarct la Veszprem. Un meci care s-a terminat cum nu se poate mai prost pentru Oltchim: victorie fără calificare. Mai bine ne dădeau unguroaicele vreo șapte-opt goluri diferență ca să nu mai suferim atât de tare. Acum e greu. Să bați la un gol diferență, să nu te califici, iar pe deasupra să mai și ratezi un atac decisiv înainte de fluierul final e peste pragul de suportabilitate uman.
Acest 25-24 pentru Oltchim este cea mai amară victorie din istoria clubului vâlcean. Silvia Navarro a închis poarta dar nu putea să și marcheze pe final. Portărița spaniolă a fost, de departe, cea mai bună jucătoare de la Oltchim. Din păcate, Oana Manea s-a grăbit când nu trebuia, i-a pasat aiurea lui Barbosa după care Györ a interceptat și a ținut de minge până s-a auzit sirena din sală. Se terminase „schimbul”. Ca la fabrică! 
Dulce și amar. Asta îmi trece prin minte în acest moment. Titlul filmului care se difuza la televizor în noaptea cutremurului din 4 martie 1977. Un film în care se arăta răstignirea lui Hristos. Doamne ferește. Un cutremur ne-ar mai lipsi! Revenind la meci, au fost minute dulci atunci când Oltchim a ajuns la șase goluri diferență, a fost amar atunci când fetele n-au mai reușit să înscrie pe final.
Încă o poveste de viață din lumea sportului. De ținut minte și de învățat de pe urma ei. Probabil că Oltchim nu va mai fi clubul de handbal feminin pe care îl știam. Criza financiară și problemele combinatului vor pune pe goană niște sportive exemplare. Toate sunt frumoase chiar dacă lacrimile din final le-a înecat zâmbetul. Pentru ce au făcut, jos pălăria. Și, sărut mâna, doamnelor!