Canotaj printre promisiuni

iunie 9, 2013 in Canotaj

Dacă nu se va construi o pistă olimpică în scurt timp canotajul va ajunge să vâslească pe... uscat!

Fără o pistă olimpică de top în scurt timp canotajul românesc va ajunge să vâslească pe… uscat!

La ediția din acest an a Europenelor de canotaj România a cucerit cinci medalii: două de aur, două de argint și una de bornz. Cele mai importante par să fie cele câștigate de echipajul feminin de 8+1 (aur) și echipajul masculin de 4 rame fără cârmaci (argint). Sunt victorii care anunță performanțe de răsunet la Mondiale și la Olimpiadă. Sunt victorii obținute cu prețul a mii și mii de ore de antrenament în condiții nu tocmai ok. Deși încă este o forță a canotajului mondial, România nu a fost în stare să construiască o pistă olimpică așa cum vedem la marile regate. Bătrânul Snagov e depășit total. Mai degrabă, lacul este bun pentru slalom printre bărcile cu motor. Canotaj? Încă printre promisiuni!

Am avut ocazia să cunosc cât de mult a luptat doamna Elisabeta Lipă pentru ca România să beneficieze de o pistă olimpică de canotaj. O mare campioană care a făcut și face multe pentru acest sport. O obligație profesională, dată de funcția de președinte al Federației Române de Canotaj, dar și una morală, datorită statutului de cea mai galonată canotoare a Românei.
Degeaba. Eforturile doamnei Lipă și a altor sportivi de marcă s-au lovit de zidul promisiunilor. Vorbe dulci, proiecte frumoase dar nimic concret. Pista olimpică pentru canotaj, și nu numai, rămâne ceva de domeniul poveștilor. Un sport care a oferit atât de multe României nu primește nimic în schimb pentru a susține performanța la cel mai înalt nivel.
Dacă se vrea cu adevărat atunci se pot găsi banii și locul unde să se construiască o astfel de pistă olimpică. Canotajul este un sport care poate scoate campioni dacă are aceleași condiții de pregătire cu cele ale adversarilor tradiționali. Valabil și la kaiac-canoe. Sigur, se poate face un proiect fezabil în care să se implice și autoritatea locală, adică un Consiliu Județean.
E vremea faptelor. Cu vorbe și promisiuni nu se câștigă titluri olimpice, mondiale sau europene. Performanțele de până acum se datorează muncii enorme depusă la antrenamente de către sportivi și implicării totale a antrenorilor. Dar lucrurile nu pot merge așa la infinit!