Amânarea neputinței

august 18, 2013 in Liga 1

Abia s-a intrat ca lumea în sezon că deja avem o grămadă de meciuri amânate. Ca să ce? Să le îngrămădim pe toate în iarnă, pe gheață? Mai bine hochei. Ce nebunie!

Abia s-a intrat în sezon că deja avem o grămadă de meciuri amânate. Ca să ce? Să le îngrămădim pe toate în iarnă, pe gheață? Mai bine hochei!

Prea multe meciuri amânate în Liga 1. Fie din cauza aplicării greșite a regulamentului (vezi cazul Concordia Chiajna), fie că au nevoie cluburile „europene”, fie că naționala cere timp de pregătire. Abia s-a intrat în ritm că deja am auzit, de prea multe ori, cuvântul „oboseală”. Care oboseală, fraților? După cinci etape? Mi se pare că se exagerează intenționat. Campionatul este, prin definiție, un parcurs de regularitate. Ai etapă, joci, nu ai, te antrenezi. Cei care trag sforile să amâne meciuri se păcălesc singuri. Pe lângă faptul că dau peste cap programul echipei îi mai bulversează și pe ceilalți. Englezii joacă de mama focului, uneori și la două zile, și nu se mai vaită. Să dea Domnul să iasă bine, inclusiv cu naționala, dar tare mă tem că s-a amânat… neputința!

Faptul că unii antrenori sau jucători din Liga 1 se vaită de oboseală, după doar cinci etape de campionat, este rușinos. Râd și curcile. Parcă ar fi toți de mămăligă. Să faci pregătirea de vară, iar apoi să scoți limba de-un cot după câteva meciuri este de râs. Fie antrenorii nu-și fac meseria așa cum trebuie, fie jucătorii sunt vai de mama lor.
Peste acest tablou realist și actual colac peste pupăză apar amânările de meciuri. Supărător dar chiar așa stau lucrurile. La prima vedere există percepția că echipele și jucătorii au mai mult timp de pregătire. Fie pentru competițiile europene intercluburi, fie pentru meciurile de calificare ale naționalei.
În realitate nu este un câștig. Dimpotrivă. Jucătorii își ies din ritm, echipele la fel. Cele mai afectate vor fi formațiile care ne reprezintă în Europa, mai ales cele care vor ajunge în grupe. Ele vor fi obligate să joace, într-un timp foarte scurt, etapele de campionat, restanțele, calificările pentru Cupa României, iar unele să mai și dea jucători la prima reprezentativă. Cam mult într-un timp scurt. Deja ajung în cealaltă extremă!
Tratamentul de „dădacă” nu-i ajută pe fotbaliști. A juca din trei în trei zile ține de pregătire, de ritm și, nu în ultimul rând, de vână. Păi cum să avem jucători cu vână când îi protejăm ca pe niște bebeluși? Ce câștigă naționala că se amână o etapă de campionat? Oricum, „stranierii” rămân la cluburile lor așa că „autohtonii” mai bine jucau un meci oficial decât să se „omogenizeze” prin cantonamente. S-a amânat neputința… și-atât!